x_X Strigoi cu suflet x_X

-Poate, raspunse ea ridicandu.si privirea. Tu
m.a schimbat Saul, si nu ai cum sa ma
schimbi inapoi."

Dandu-i drumul la mana "lui" se intoarse.
Ochii mari si inima batand cu putere.
Respiratia oprita si cuvinte negasite pentru a

fi rostite ne duce cu gandul cine ar putea fi.
Parca il uitase ... ! Ei bine , nu. O lacrima ii
cadea acum, el o privea neputincios ... Avea
o umbra de tristete pe fata, care ii iesea din
inima.

Vocea din spate i se parea atat de
cunoscuta si totusi parca nu o mai auzise
niciodata. Mintea ei o renega.

Insa doar un juramant din cele doua avea sa fie tinut. Zilele treceau, iar Saul se racea. Fosta lui iubita il vroia inapoi, si chiar de continua sa.i dea sperante copilei noastre, deja avea alegerea facuta. Trecusera 2 luni, in care Miriam se amagea singura, in care isi croia drum prin inima lui spre nimic, caci nu stia ca disparuse de acolo. Mergea spre un loc care deja nu mai o detinea. Cu greu, cu lacrimi si zambete false, ajunse in sfarsit sa spuna in inima ei STOP ! "Nu te.a vrut, te.a mintit, o iubeste.!" Iar el, dupa ce ea a renuntat nu a mai cautat.o.
-Pentru todeauna ... iti jur.
-Doar a ta ...
-Doar al meu ...
-Pai culca.te bebe meu ...
-Bine, vroiam sa dorm, tu ?
Lacrimile ei se zbateau a nu curge, inima ei nu contenea a bate ca o toba, iar glasul ii tremura mai rau ca aripa unui fluture in zbor. Era mai mult decat vroia ea sa insemne pt ea. Era mai mult decat putea duce. Desi stia ca nu face bine, simturile ei nu erau de acord cu ratiunea. Isi lua inima in dinti si ajutata de el, urca in tren. Nu indraznea sa priveasca inapoi, isi vedea de drum, dar ajunsa la locul ei fugi la fereastra pentru a-l vedea. Ceea ce.si dorea atunci era sa lase totul, sa se intoarca acolo unde iubitul ei ii jurase iubire vesnica. Acolo unde ii dormea pe umar, unde ii dadea alune sa manance, acolo unde se simtea intreaga, caci acum se simtea pustie. Dar, el nu mai era, disparuse... Il cauta cu privirea, putin speriata, caci nu avea o imagine a lui de final, doar momentul in care ii intoarse spatele pentru a pleca. Privii insa in adancul sufletului unde avea amintirea lui si zambi, ceva o asigura ca totul avea sa fie bine.
-Si tu ... Si sa ma suni ...
Zambetele lor se intalneau si atingerile usoare cu frica de a nu fi respins erau din ce in ce mai multe. Isi imparteau ideile si le analizau de asemenea, iar Saul se parea a nu fi de acord cu nimic din ce ea zicea, sau doar o tachina. Ce o atragea la el ? Ce avea deosebit, ce zambet putea fi asa minunat cum ea il vedea. Ea ! Tipa puternica, care avea sa se distreze, tocmai ce cadea in plasa unui baiat ce stia prea bine cum face. Momentele intime dintre ei erau atat de frumoase, faptul ca se simtea protejata si iubita. Ii vorbea linistit si cu o voce care parca era ingereasca. O tinea langa el, si o alinta ca pe un copil mic. Avea grija de ea si o privea cum nimeni n.o mai facuse pana atunci. Ceea ce ea nu stia era ca acele zile aveau sa se termine ... Atunci pareau a fi vesnice, insa, intr-o zi aveau sa se termine.
-Yep !
-Ehhh ... sunt rezistenta ...
-Eu o sa stau in fata ta, ca sa te vad, aici langa perete !
-Da !
"-Stai cu mine !
Intrarea in discutie prin contradictii si semne usoare ca se plac fu rapida, ajungand sa isi zambeasca cu usurinta."
-Ahhh ... fata aceea, iti incepe numele cu M ...
Era Saul, candva observat de ea, insa de mult renuntase la el ca idee, si il aprecia ca prieten, iar ceea ce facea atunci era doar amicitie.
Era cazul ca dupa o lunga perioada de timp sa plece, intr-o excursie, obisnuia ea sa o numeasca, desi stia ca nu avea sa.i aduca vreun beneficiu. Asta credea ea. Locul spre care acum se indrepta, ii era cunoscut si ... cat de cat il placea, avea sa se distreze, cel putin asa ii spusese prietenei ei cele mai bune, ca avea sa traiasca fiecare clipa din plin, si nu stia cat de mult avea s.o traiasca.
Cateva randuri, cateva cuvinte si pagini scrise care inseamna o intreaga poveste pentru CinevA.